luni, 4 iunie 2012

Enescu la Bookfest 2012




De ziua bimbirasilor :), adica vineri pe 1 iunie, am fost sa citesc cu voce tare, in public, pentru copiii bolnavi, la Targul de Carte Bookfest, in cadrul unui proiect al Booktopia. Cum adica?



Pai, cu vreo saptamana inainte ma trezesc cu o postare pe profilul meu de Facebook de la duamna, prietena mea Ana, zisa Marin, cum ca nu ma bag si eu in asta daca tot sunt dependenta de citit? (era linkul cu proiectul). Zis si facut, m-am bagat. Adica m-am inscris pe site-ul proiectului cu cartea din care urma sa cetesc - Amintirile lui George Enescu (culese de) de Bernard Gavoty, editie bilingva franceza-romana, despre care voi spune cate ceva un pic mai jos -, cu nume, prenume, email etc. Si am asteptat sa vina ziua Z.



Ziua Z a venit, ne-am prezentat la locul faptei amandoua ca florile si ne-am pus la rand cu cartile si aparatele foto in brate - pentru a ne imortaliza una pe alta, of course, avand in vedere ca nici una din noi nu mai comisese asa ceva inainte. Ceea ce am si facut. Cititul s-a produs in fata camerelor de luat vederi care transmiteau in direct pe net. Fiecare cititor mergea la tribuna mov, lua un microfon in mana si se producea :D. Asa am facut si noi. M-a mirat faptul ca eu nu am avut emotii deloc, ci chiar m-am simtit in largul meu. Ba chiar m-a cam enervat cand a trebuit sa ma opresc. Dupa ce ne-am produs la tribuna violet, fiecare am primit o sacosa mov ca tribuna cu o sticla de apa de la sponsor. Frumos. Sigur, eu speram sa fie niscai carti in loc de apa, dar vrabia viseaza si ea malai, ce sa faca. Si gata.



Acum doua vorbe despre carte. Foarte frumoasa! Calma, lina, densa, plina de muzica. In 1951 Bernard Gavoty a prezentat la Radiodifuziunea Franceza douazeci de Convorbiri cu Geoarge Enescu, sub forma de interviu, adica intrebari si raspunsuri. Cartea de fata este de fapt punerea cap la cap a acestor convorbiri intr-o poveste care curge. Practic, in aceasta carte Enescu isi povesteste propria viata de cand era copil si pana la momentul cand povesteste. Amintiri, amintiri, toate impanate cu muzica si muzicieni. Acest om respira muzica, o muzica ce era cu mult inaintea timpului sau.

Un lucru care m-a impresionat a fost faptul ca el ajunsese sa isi urasca vioara, el, care era un mare virtuoz al acestui instrument a carui arta o dusese la perfectiune. De ce o ura, deci? Pentru ca ii lua din timpul pentru compus. El voia sa compuna, sa compuna si iar sa compuna. Insa trebuia sa si traiasca, iar vioara i-a adus painea cea de toate zilele.

Lucrul care m-a impresionat insa cel mai mult a fost faptul ca el a compus Rapsodia Romana, la ce varsta credeti? La 20 de ani! Super! A fost intr-adevar genial!

Am aflat multe despre Enescu din aceasta carte. Pana acum era doar un fel de monstru sacru undeva acolo sus despre care nu stiam mai nimic. Acum stiu ceva mai multe si il apreciez cu atat mai mult.

(Autor: Bernard Gavoty, George Enescu; editura: Curtea Veche Publishing Bucuresti 2005, editie aniversara aparuta cu sprijinul ICR; nr. de pagini: 372; traducere din franceza: Elena Bulai; pret orientativ: 20 lei)

Niciun comentariu: