miercuri, 20 martie 2013

Kim


"Kim" este o poveste speciala pentru mine din doua motive: unul, pentru ca pe tot parcursul cartii l-am vazut in fata, cu ochii imaginatiei, pe Moogli din celebrul desen animat "Cartile Junglei", realizat dupa cartea omonima a autorului lui Kim, Rudyard Kipling; al doilea, pentru ca intamplarea face ca eu sa-i cunosc bine pe indieni, felul lor de viata si de gandire, pe care l-am regasit intocmai si in "Kim" si am zambit :)

Kim totusi nu este indian, ci un baietel alb, irlandez, istet foc, ramas insa fara parinti de timpuriu si crescut pe strazile din Lahore (care acum este in Pakistan, atunci era in India). Asa ca lesne poate fi confundat cu un baietel indian sadea :) Strazile orasului sunt ale lui si le cunoaste bine toate ungherele, asa precum le cunoaste si locuitorii.

Iata ca intr-o zi apare in oras un necunoscut, un lama tibetan, iar intalnirea lor le schimba viata amandurora, reciproc, definitiv, desi nu dintr-o data. Nimic nu va mai fi la fel pentru Kim, care porneste impreuna cu lama in calatoria vietii lui. La inceput din spirit de aventura, care in timp se transforma intr-o prietenie minunata.

Povestea se desfasoara pe o durata de cativa ani, timp in care Kim creste si invata multe, devenind un tanar indispensabil in multe privinte si pentru multi, inclusiv pentru tara sa, India, a carui culoare si atmosfera este descrisa de Kipling cu mult talent si multa dragoste.

Acest articol face parte din campania vALLuntar iniţiată de Grupul Editorial ALL, cu sprijinul ROMSILVA, iar cartea, pe care, deci, o recomand cu toata inima, poate fi procurata de aici. Multumesc Editurii ALL :)

marți, 19 martie 2013

Un Vicar Adevarat :)


"Vicarul din Wakefield" este, la prima vedere aka citire, o carte destul de plicticoasa. Asta, daca nu tinem seama de faptul ca a fost scrisa in secolul al XVIII-lea, astfel ca devine de fapt un roman chiar interesant :)

Este scris la persoana I singular de catre Vicarul insusi care povesteste un crampei din viata sa si a micii sale familii, cum spune el. Ma rog, el avea sase copii - doua fete si patru baieti, dar asta era considerat putin in vremurile respective si de aceea familia era considerata una mica.

Povestea incepe prin prezentarea familiei care nu era una saraca, ci din contra. Vicarul avea avere personala astfel ca isi permiteau cu totii un trai bun intr-o casa frumoasa, el insusi donandu-si saracilor salariul anual. In ficare seara ei se strangeau cu totii si povesteau si cantau balade si aveau in general un trai tihnit si fericit. Foarte curand insa, datorita faptului ca bancherul sau fuge cu banii pe care-i avea pe mana, familia saraceste, ramanandu-i doar o foarte mica parte din ceea ce avusesera. Astfel sunt nevoiti sa se mute din Wakefiled undeva la 30 de mile distanta, intr-o alta parohie si intr-o casa mai mica, insa cu ceva teren unde pot sa isi amenajeze o mica ferma din care sa-si asigure traiul.

Din acest moment familia incepe sa treaca prin tot felul de aventuri care mai de care mai neplacute si neasteptate; baiatul cel mare este nevoit sa plece de-acasa la Londra sa-si castige singur traiul, cele doua fete si sotia se dovedesc a fi mai vanitoase decat credea d-rul Primrose - Vicarul, in ciuda educatiei alese pe care o aveau, ceea ce le aduce alte neplaceri si tot asa pana spre sfarsitul cartii cand lucrurile iau o intorsatura surprinzatoare pentru toata lumea.

Povestea este interesanta pentru ca este oarecum o fresca a vremurilor de atunci, scrisa de unul care le-a trait intocmai. Descrierea personajelor este facuta cu finete, actiunea se desfasoara gradual catre punctul culminant, iar mesajul este unul optimist. In concluzie, o lectura deloc lipsita de interes :)

Acest articol face parte din campania vALLuntar iniţiată de Grupul Editorial ALL, cu sprijinul ROMSILVA, iar cartea poate fi procurata de aici. Multumesc Editurii ALL :)

miercuri, 27 februarie 2013

Am ce citiiiiiiiii! :)


Azi dimineata am fost trezita din somn dis de mornning la 10.30 :D de catre curierul care mi-a adus cartile oferite de Editura All in cadrul Campaniei vALLuntar, si anume Kim de Rudyard Kipling si Vicarul din Wakefield de Oliver Goldsmith.



Sunt foarte incantata, pentru ca nu am citit nimic pana acum de Kipling si intotdeauna mi-am dorit, desenul animat Cartile Junglei (scris dupa cartea lui Kipling), cu Baloo, Baghera si Moogli, fiind unul dintre my ALL times favourites :)



De asemenea, sunt curioasa si cum va fi Vicarul, actiunea petrecandu-se in secolul al XVIII-lea in Anglia.

Deci, la treaba cu mine! :)

miercuri, 13 februarie 2013

Bijuterii in Editii Princeps




V-am mai spus pe acest blog, aici, despre prietena mea buna Clarisa Lima care traieste in Portugalia, asa ca deja stiti ca ea este atat traducatoare, cat si creatoare de bijuterii de-a dreptul (si de-a stangul :P) senzationale, pe care le expune atat in pravalia sa online proprie, dar si la magazinul Clandestino din Bucuresti.

As vrea sa va arat acum unele dintre "traducerile" mai noi ale Clarisei ;)





De asemenea, daca doriti sa il cititi pe Verlaine in original, iata, acum aveti ocazia :)






Sau poate il preferati pe Rimbaud? Iata-l:



Pentru cei pasionati de Bacovia - in care ma includ si eu :) - Clarisa a promis sus si tare ca il va "traduce" si pe el foarte curand ;)

Pentru cei pasionati de alti scriitori, poeti sau de alte carti, ea nu asteapta decat un semn si gata, in cateva zile il / o puteti avea intr-o editie princeps, unicat, creat(a) special numai si numai pentru voi :)

Intre timp, insa, cam tot ce ati vazut mai sus - plus multe alte comori - este disponibil spre admirare, rasfatare si cumparare in Romania, chiar la mine :) Va astept, mai ales acum, ca de maine incep oficial "sarbatorile" de primavara si toti ne gandim sa oferim cadouri cat mai originale dragelor noastre :)

duminică, 10 februarie 2013

Ati trait vreodata "periculos" ;) ?



Vi s-a intamplat vreodata sa va luati 1-2 zile libere de la munci pentru ca sa stati acasa si sa cititi si atat? Sa nu faceti nimic in ziua aia decat sa cititi? :) De exemplu, intr-o luni, sau miercuri?


Mie, da. Pe vremea cand eram corporatista si munceam de la 7am la 3pm. Citeam "Egipteanul" de Mika Waltari in acea perioada, o carte groasa si misto tare - am sa scriu curand despre ea. Si era atat de interesanta si de incitanta cartea - si inca mai este, desigur :) - incat mi-am prelungit un uichend cu inca o zi in care am stat si am citit. Atat. Nu mai tin minte ce motiv am bagat la inaintare la serviciu, dar cert este ca am facut-o ;). In plus, pe vremea aceea stateam la etajul noua al unul bloc, aveam un geam mare la sufragerie, o priveliste minunata si o canapea fix in fata privelistii :D. In acea zi, nu m-am miscat de pe canapeaua cu privelistea (vezi imaginea de mai sus ;) ) pana cand nu am terminat cartea. A fost o zi minunata!

Asa ca, va recomand si voua sa traiti "periculos" si sa faceti din cand in cand cate-o escapada asemanatoare, veti avea apoi un sentiment absolut extraordinar. Garantat si testat! :)

luni, 4 februarie 2013

Panait Istrati - un invins?



Mi-e foarte drag Panait Istrati. Am citit tot ce am gasit prin casa scris de el si, din fericire, era destul :) Imi mai ramasese insa ceva, cartulia subtire si total ne-aratoasa, dar cu un titlu extrem de incitant: "Spovedanie pentru invinsi".

Panait Istrati provine din mahalalele Brailei de la sfarsitul unul secol (nouasprezece) si inceputul altuia (douzeci), asa cum mai spuneam si aici. A fost fiul unei spalatorese, mama singura - tatal sau, grec, murise cand era inca bebelus - care muncea cu ziua pe la unii si pe la altii, si a trait printre hamalii din port si alti oameni simpli care munceau foarte greu pentru painea zilnica. El insusi a muncit din greu inca de copil.

Astfel ca, atunci cand s-a intalnit cu bolsevismul, cu comunismul si ideile sale minunate pe care deja le stim, s-a inflacarat si a devenit imediat un adept infocat al doctrinei respective si al U.R.S.S. ca stat initiator si promotor al "dictaturii proletariatului". Devenit deja cunoscut in Franta ca scriitor, ii erau cunoscute si ideile politice si influenta pe care, prin scrierile sale, o putea exercita asupra celorlalti. Si astfel ca, prin intermediul Partidului Comunist Francez, este invitat in U.R.S.S., impreuna cu alti confrati, la a zecea aniversare a Revolutiei din Octombrie. Ajunge la Moscova pe 20 octombrie 1927 si ramane in tara sovietelor pana in februarie 1929, cand se inapoiaza la Paris.

"Spovedania" nu este o fictiune, ci constituie chiar descrierea calatoriei sale prin tara nu din punct de vedere turistic, pentru ca nu asta a urmarit, ci din punctul de vedere al metamorfozarii ideilor sale politice in toata aceasta perioada de un an si patru luni prin contactul zilnic si nemijlocit cu ceea ce insemna bolsevismul stalinist al acelei perioade in U.R.S.S.

Cartea de fata este dovada faptului ca atunci cand suntem cinstiti, de buna credinta, cand judecam cu mintea proprie si vedem cu proprii nostri ochi, ne este foarte usor sa vedem realitatea asa cum este si nu asa cum ne-ar placea noua sa fie. Si realitatea era groaznica inca de pe atunci, regimul de teroare era instaurat, delatiunile, arestarile si deportarile erau la ordinea zilei. Lui Panait Istrati, initial animat de ideile bolsevice pana la sacrificiul de sine, i-a luat doar cateva zile sa vada ce era de vazut si sa inteleaga ce era de inteles, perioada care a urmat nefacand decat sa-i intareasca noile idei, socante pentru el, de altfel. Experientele prin care au trecut el si prieteni de-ai lui in acel an si patru luni in U.R.S.S. l-au cutremurat in asa masura incat bolsevicul inflacarat a devenit foarte curand "omul care nu adera la nimic".

La un moment dat, exprimandu-si nedumerirea în fata unor oficiali sovietici vis-a-vis de ceea ce vedea acolo, acestia se scuza, spunand ca "nu se poate face omleta fara sa spargi nişte oua". La care vine celebra sa replica: "Vad ouale sparte, dar unde e omleta?!"

Desigur ca a fost infierat de fostii sai colegi de stanga, desfiintat, numit fascist si alte asemenea, dupa ce, in naivitatea sa, a spus pe sleau groaznicul adevar. De altfel, prin "Spovedanie pentru invinsi" este considerat a fi primul om ce dezvaluie adevarata fata a comunismului, lucru care se intampa in anul 1929.

Cel mai important fapt pe care vreau sa-l mentionez, insa, este ca el a ramas un om liber! Panait Istrati s-a nascut liber si toata viata lui a ramas un om liber, asumandu-si in schimb cu buna stiinta toate costurile acestei libertati. El nu a fost un nebun care nu stia ce face, ci un om perfect lucid, dispus sa plateasca orice pret pentru libertatea care-i era mai scumpa ca viata. Si l-a platit din plin, din pacate.

Lucrul cel mai bun care i s-a intamplat in aceasta aventura sovietica si care trebuie neaparat mentionat ramane intalnirea si prietenia cu Nikos Kazantzakis, cu care de altfel s-a si insotit intr-o buna parte a calatoriei sale prin U.R.S.S.

Desigur, pana la urma, tot un lucru bun este si faptul ca a vazut si inteles adevarul, ca nu s-a lasat "prostit". Doar ca a fost printre foarte putinii si nimeni nu l-a inteles sau nu a dorit sa-l inteleaga. Istrati spunea, pe buna dreptate, ca atunci cand tii la o cauza, cand ii esti adept, nu-i faci nici un bine ascunzand mizeriile sub covor, ci din contra, abcesele si abuzurile trebuie identificate, spuse si corectate.

Am sa inchei cu un citat din aceasta "Spovedanie" scrisa, sa nu uitam, in anul 1929: "Tu asasinezi astazi mai bine, - oroare pe care analele luptelor socialiste n-au cunoscut-o niciodata. Prin foame, inchisoare si adesea chiar cu un ciomag, tu asasinezi muncitorul (muncitorul!) care refuza sa faca sluj inaintea puterii tale tiranice."

(Autor: Panait Istrati; editura: Dacia, Cluj-Napoca, 1990; nr. de pagini: 149; pret original: 41 lei)

luni, 28 ianuarie 2013

Salată de Vrăjitoare și Alte Ingrediente ;)




Cum am mai spus, o carte este cadoul perfect pentru mine, în orice ocazie sau fără nicio ocazie. Orice carte. Așa a aterizat la mine și “Cartea pierdută a vrăjitoarelor” ("A Discovery of Witches" in original) a autoarei nord-americane Deborah Harkness, apărută la Editura Litera: sub formă de cadou. Am fost încântată, normal, însa titlul nu m-a inspirat prea tare, recunosc - literatura fantastica nu (mai) este genul meu de lectură demult. Totuși, de curiozitate, am început să o citesc, deși fără mare tragere de inimă.

Și am plonjat direct in biblioteca Bodleiană din celebra și străvechea Universitate britanică Oxford, lucru care, în mod firesc, mi-a creat prima impresie plăcută. Personajul principal, Diana Bishop, este o tânără americancă independentă, sclipitoare, profesor universitar de istorie la celebra Yale si aflată acum la Oxford cu o bursă de cercetare. De asemenea, ea este și vrăjitoare. O aflăm chiar de la ea, precum aflăm încă din primele pagini și că pe planeta noastră există două tipuri de ființe umanoide – oameni și alte creaturi. Aceste alte creaturi sunt la rândul lor de trei feluri – vrăjitoare, vampiri și demoni. Știind acum cum stă treaba, ni se prezintă și manuscrisul alchimic, vrăjit, de la care pornește totul – Asmole 782 – pe care Diana, în chiar debutul cărții, aflată în sala de lectură a bibliotecii sus menționate, îl solicită de la bibliotecar, îl primește, îl consultă și îl returnează. Suficient cât să trezească și să pornească o întreagă desfășurare de forțe oculte. Tot acum la început apare în viața ei și Matthew Clairmont, un eminent, bogat și fermecător – bine-nteles! - genetician francez. Și vampir. Și așa încep și problemele, care se complică și se inter-țes pe masură ce ne adâncim în lectură.

Acțiunea se desfășoară pe mai multe planuri, dintre care unul este cel clasic romantico-erotic, un fel de Romeo și Julieta – dar cu alt final, bine-nțeles - în variantă modernă și fantastică, ocultă. Alt plan este cel al romanului polițist, în care niciun amănunt nu este menționat fără rost. În același timp, cum însăși autoarea spune, aceasta este o carte despre cărți, deoarece în tot cuprinsul ei sunt menționate titluri de cărți și manuscrise rare, atât prin vechimea cât și prin importanța lor și a autorilor lor in decursul istoriei. Poate fi privit și ca un roman istoric și social. Nu în ultimul rând, există câteva pagini foarte interesante despre vinuri mai noi, mai vechi si mai… străvechi, astfel că pasionații și chiar cunoscătorii în domeniu vor fi foarte încântați citindu-le, sunt sigură. Eu am fost.

Foarte interesant este că aflăm și aspecte casnice și sociale din viața acestor creaturi, faptul că sunt bine integrați în comunitățile în care trăiesc, că se recunosc între ele și îi recunosc și pe oameni, deși oamenii la rândul lor nu le pot depista ca ne-oameni, diferențele dintre ele, de asemenea cum se fac și cum se hrănesc vampirii și alte mituri neadevărate despre ei. Aflăm și că există nu doar vrăjitoare rele ci și vrăjitoare de treabă, că vampirii pot fi și adevărați gentlemen-i, nu doar răi și înfricoșători, că au și ele valori cum sunt familia, iubirea și chiar credința în Dumnezeu, că aceste creaturi pot fi și prietene între ele, nu doar indiferente sau dușmane. Cu alte cuvinte, că sunt niște făpturi destul de normale, doar că înzestrate de la natură cu unele abilități speciale.

De aceea, cred că această carte este într-un anume fel un palimpsest. Adică, dincolo de povestea fantastică evidentă există un mesaj mult mai profund, mai frumos și mai important. Este acela de toleranță și speranță, de acceptare și iubire a tuturor semenilor noștri, indiferent cât de diferiți suntem unii de alții. Fiecare dintre noi este unic în felul său și asta nu ne face mai răi sau mai buni, ci pur si simplu diferiți. Iar daca noi toți, fiecare cu puterile, cunoștințele și abilitățile noastre am fi prieteni unii cu alții, am colabora, ne-am accepta, respecta și iubi reciproc - indiferent dacă suntem vrăjitoare, vampiri, demoni sau oameni - lumea noastră ar fi mult mai bună: “Rebecca m-a întrebat ce anume produce cea mai durabilă impresie asupra unui copil. I-am spus că poveștile pe care părinții i le citesc înainte de culcare, cu toate mesajele lor despre speranță, putere și dragoste.”

În final trebuie neapărat să spun că, deși am purces la citit fiind complet sceptică, cu cât mă apropiam de sfârșitul cărții, cu atât lectura ei mă vrăjea mai tare. Și acum îmi este foarte clar că noi toți, nu doar copiii, avem nevoie de fantastic, de magie, de povești în viața noastră: “Ține minte, Diana: cea mai frumoasă și mai profundă trăire omenească este misterul. Este emoția fundamentală care stă la baza artei și a științei autentice. Cine nu știe asta și nu se mai poate minuna, nu mai poate fi uimit, e ca și mort, iar ochii săi sunt încețoșați.”

Cartea este prima din trilogia "All Souls", în cadrul căreia urmează să mai apară încă două volume de aceeași autoare și la aceeași editură, Litera :) .

Ceea ce ați citit mai sus va constitui un articol în numărul doi, din luna februarie, al nou-apărutei, în variantă print, anul trecut, a revistei de turism, călătorii și nu numai, "Elixir Travel", probabil sub un alt titlu, la secțiunea "Carte". Ceea ce aș vrea să adaug este că, dacă sunteți iubitori ai acestui gen de literatură - și știu sigur că mulți sunteți, pentru ca am găsit deja pe Facebook impresii super extaziate despre carte - probabil că această poveste vă va plăcea la fel de mult ca "Harry Potter" sau "Stăpânul inelelor", cu atât mai mult cu cât este deja în curs de ecranizare. Eu nu sunt, motiv pentru care cred că nu voi mai "atenta" la continuările ei, decât într-o singură situație: dacă le primesc cadou ;) .

De asemenea, să vă mai spun că la aceeași secțiune de "Carte" din primul număr, pe decembrie-ianuarie 2012, al revistei sus numite, mi-a apărut pentru prima oară un articol într-o publicație oficială, să zicem așa :) . Acum va fi a doua oară :) . Despre asta, însă, într-o postare separată :) . Deocamdată voiam doar să mă laud :D, pentru ca până acum am tot uitat :)))) .


(Autor: Deborah Harkness; editura: Litera, București 2012, nr. de pagini: 654; traducere din engleză: Oana Cristea; preț orientativ: intre 20 și 45 lei, cum vă e norocul :) )

sâmbătă, 5 ianuarie 2013

Gustave si a sa "Doamna"





"Doamna Bovary" - desi ma gandeam ca ma va plictisi, nu s-a intamplat asa ci, din contra, mi-a placut. Parerea mea despre personajul acestei carti este una foarte simpla: o fiinta extrem de egoista. O fiinta careia ii curgea egoismul prin vene. Atat. Si de aici, toate cele desfasurate in roman pana la deznodamant sau... denodaminte, as putea spune. Adica o femeie care s-a distrus pe sine insasi si, mult mai grav, si-a distrus toata familia, inclusiv pe fiica sa total nevinovata, cu egoismul ei nemasurat si orb.

Flaubert - nemaipomenit autor, extraordinare tushe, magistrala prezentarea evolutiei personajului principal de la ceea ce a fost la ceea ce a devenit - Madame Bovary.

Un roman clasic, "curat", clar si fara dubii, pe de o parte, iar pe de cealalta parte, nu mai putin pasionant.

Un roman care, dupa parerea mea, este in primul rand despre egoism, si nu despre desfrau - care nu este decat una dintre consecintele primului. Deci dupa mine, bovarism = egoism necontrolat.

Cu siguranta voi mai citi bucuroasa si alte carti scrise de el daca imi vor cadea in mana, e clara treaba :) .

(Autor: Gustave Flaubert; editura: Adevarul Holding Bucuresti 2009, nr. de pagini: 318; traducere din franceza: Aurelia Ulici; pret orientativ: 10 lei)

joi, 3 ianuarie 2013

Eminescu si Paunescu din capul meu




De ceva vreme tot vreau sa pun pe tapet, aka blog, doua constatari personale pe care le-am facut in timp despre doi poeti romani care, mentionez de pe acum, nu ma atrag foarte tare, fara insa sa pot spune ca nu-mi plac. Imi plac, pe alocuri foarte mult, chiar, insa nu ma emotioneaza in acel fel care ar trebui, asa cum se intampla cu Bacovia, de exemplu. Din pacate, as spune, pentru ca ii apreciez extraordinar de mult si in mod real.



Eminescu - oare ati observat ce ritm si rima perfecte are? Nu cred ca am mai intalnit poezii care sa fie mai superb scrise, din acest punct de vedere, decat poeziile lui Eminescu. Dupa parerea mea, acest amanunt tehnic - sa-l numesc asa - este o parte importanta a genialitatii autorului si a poeziilor sale, nediscutand aici de continut si de "ce-a vrut sa spuna autorul". Pentru ca Eminescu este genial, ne place, nu ne place. Iata:

Dintre sute de catarge
Care lasă malurile,
Câte oare le vor sparge
Vânturile, valurile?

Dintre pasări călătoare
Ce străbat pământurile,
Câte-o să le-nece oare
Valurile, vânturile?

De-i goni fie norocul,
Fie idealurile,
Te urmează în tot locul
Vânturile, valurile.

Nențeles rămâne gândul
Ce-ți străbate cânturile,
Zboară vecinic, îngânându-l,
Valurile, vânturile. (Dintre sute de catarge)



Adrian Paunescu - dupa parerea mea, imbina in mod cu totul neasteptat, dar nicidecum strident si cu o genialitate foarte rar intalnita (de mine, cel putin) cuvintele obisnuite cu neologismele sau cu cuvintele mai nou aparute in limba romana - pentru ca nu stiu daca toate cele la care ma refer se incadreaza in categoria "neologisme" - si cu ideea pe care doreste sa o transmita prin cuvintele respective. Iar efectul este extraordinar, genial. (am sa ingrosh, in text, fragmentele la care ma refer)

Şi totuşi există iubire
Şi totuşi există blestem
Dau lumii, dau lumii de ştire
Iubesc, am curaj şi mă tem.

Şi totuşi e stare de veghe
Şi totuşi murim repetat
Şi totuşi mai cred în pereche
Şi totuşi ceva sa-ntâmplat.

Pretenţii nici n-am de la lume
Un pat, întuneric şi tu
Intrăm în amor fără nume
Fiorul ca fulger căzu.

Motoarele lumii sunt stinse
Reţele pe căi au căzut
Un mare pustiu pe cuprins e
Trezeşte-le tu c-un sărut.

Acum te declar Dumnezee
Eu însumi mă simt Dumnezeu
Continuă lumea femeie
Cu plozi scrişi în numele meu
.

Afară roiesc întunerici
Aici suntem noi luminoşi
Se ceartă-ntre ele biserici
Făcându-şi acelaşi reproş.

Şi tu şi iubirea există
Şi moartea există în ea
Îmi place mai mult când eşti tristă
Tristeţea, de fapt, e a ta.

Genunchii mi-i plec pe podele
Cu capul mă sprijin de cer,
Tu eşti în puterile mele,
Deşi închiziţii te cer.

Ce spun se aude aiurea,
Mă-ntorc la silaba dintâi,
Prăval peste tine pădurea:
Adio, adică rămâi.

Şi totuşi există iubire
Şi totuşi există blestem
Dau lumii, dau lumii de ştire
Iubesc, am curaj şi mă tem. (Totusi, iubirea)



Titlul poeziei Repetabila povara in care parintii ştiu dureros ce e suta de lei, sau in "Ruga pentru parinti" unde ei sunt Enigmatici si cuminti, unde se spune ca au dus-o prost si ca Au plătit cu viaţa lor / Ale fiilor erori sunt cateva, foarte putine, exemple a ceea ce vreau sa spun.

Astept pareri, pro, dar si contra, daca ele exista, nu de alta, dar s-ar putea sa cred ca eu am facut descoperirea aceasta de literatura comparata ( :D ) si, deci, ca sunt si eu geniala, muhahaaaaa! ;)