vineri, 22 iulie 2011

Daruind veti dobandi




Fratilor, cumnatilor, daruind veti dobandi. Asa ne asigura Nicolae Steinhardt si sa stiti ca are dreptate. Insa el se refera la un paradox, aparent, dar nu e tot crestinismul un paradox de la cap la coada? Numai in aparenta.

Iata ce spune el: ca Isus nu ne cere sa daruim din surplusul pe care-l avem, nici din strictul nostru necesar, nici din putinul sau foarte putinul pe care-l avem. Nu. El ne cere sa daruim ceea ce... NU avem, si astfel vom dobandi si noi. Hopa, dar cum se poate asa ceva? Pai uite ca se poate. Toti avem persoane dragi in viata noastra si cred ca fiecare dintre noi la un moment dat i-am protejat de vreo veste rea, le-am dat curaj, bucurie, speranta in vreun moment greu, cu toate ca in interior poate eram distrusi, poate ne naruiam, poate ne era o frica de moarte, poate eram tristi din cale-afara, poate toata speranta noastra murise. Dar lor le-am zambit, i-am privit drept in ochi cu curaj si i-am imbarbatat, le-am dat speranta care poate le lipsea. Si poate, in felul acesta, am capatat si noi curajul, bucuria si speranta pe care nu le aveam, dar le-am putut totusi oferi celorlalti.

Ei, parca paradoxul nu mai e asa de paradoxal, nu? :) Recunosc ca eu nu ma asteptam la aceasta demonstratie matematica atunci cand am citit prima oara titlul cartii. Dar nu este absolut corecta afirmatia in lumina celor demonstrate mai sus? Mai mult, nu este absolut sublima? Si in acelasi timp absolut practica, indraznesc, din nou, sa spun? Nu este extraordinar sa obtii cele ce nu ai tocmai prin a le oferi?

Eu cred ca este nemaipomenit!

Va indemn sa cititi "Daruind vei dobandi" a lui Steinhardt pentru a mai vedea multe astfel de demonstratii uluitoare. Nu foloseste un limbaj pretios decat foarte rar, ci din contra, vorbeste foarte pe sleau. De altfel, cartea este o colectie de predici tinute de el la biserica Manastirii Rohia duminicile sau la diverse sarbatori, deci este o colectie de "vorbiri" catre oameni obisnuiti, si nu catre niscai somitati. Ah, si nu, nu trebuie sa fii vreun habotnic sau bisericos pentru a o citi si intelege, asa cum nici eu nu sunt, trebuie doar sa urmaresti demonstratia logica si te vei convinge singur ce si cum.

Si daca Marin Preda spunea ca "daca dragoste nu e, nimic nu e", N. Steinhardt spune si explica exact acelasi lucru: ca la Marele Sfarsit nu vom fi judecati pentru cat de drept am judecat noi, care nici macar nu avem acest drept, si pentru cat de drepti si corescti am fost cu semenii nostri, ci pentru cat de... nedrepti am fost cu ei (in lumina celor spuse de Sf. Isaac Sirul - "Nu huliti spunand ca Dumnezeu e drept"; El este iubitor si milostiv, nu drept, pentru ca nici unul dintre noi nu ar face fata unei judecati contabile si drepte), adica pentru cat de mult am i-am iubit.

Deci, sa ne iubim mult unul pe altul. Pentru ca se dovedeste iara si iara, mereu si mereu, la tot pasul, ca "daca dragoste nu e, nimic nu e".


(Autor: Nicolae Steinhardt; editura: Dacia, Cluj-Napoca, 2000; nr. de pagini: 301; pret original: 23 lei)

vineri, 15 iulie 2011

Iuda anchetat de "organe"




Dialog imaginar intre Iuda - tradatorul lui Isus - si un imaginar "organ de ancheta":
- Ai fost la popi, ma?
- Da, dar sa vedeti ca...
- Ma, ai luat bani de la ei, recunosti?
- Recunosc, insa eu nu i-am cerut. Ei m-au silit sa-i iau.
- Lasa asta, i-ai luat ori nu? Raspunde!
- I-am luat.
- Si le-ai aratat locul unde urma sa vina husanul?
- Eu am vrut cu totul altceva...
- Tu raspunde la intrebari. Le-ai aratat?
- Da.
- Asa. Si pe acela l-ai sarutat?
- Mi-era prieten.
- Ma podoaba, tu ca prieten l-ai sarutat ori ca indicator?
- Eu am vrut sa-l ajut sa...
- Nu tine, ma, tu ai vandut pontul si-ai mers acolo sa-l predai oamenilor popimii, asa-i?
- Eu...
- Atunci ce-o tot intorci ca la Ploiesti?
- Dar banii i-am dat inapoi si m-am sinucis.
- Pai tocmai asta dovedeste ca te recunosti vinovat si ca esti agent informator.
(N. Steinhardt)