Am terminat de citit "Cel mai iubit dintre pamanteni" de vreo 2 luni cred si in continuare nu prea stiu ce sa scriu despre ea. Nu ca trebuie sa scriu ceva neaparat, pentru ca nimic nu trebuie, din fericire. Ci vreau eu sa scriu, blogul asta e ca un fel de jurnal al literaturii mele personale, asa l-am privit cand mi-a fost facut cadou :)... ca pe o provocare...
Filmul "Cel mai iubit..." l-am vazut chiar la inceputul anilor '90, cand a aparut. Mi-a placut si mi s-a parut un film bun, insa mi-a ramas in minte ca un film politic, poate si din cauza ca era foarte curand aparut dupa decembrie '89 si toti aveam numai politica in cap. Ma rog, cam toti cei din jurul meu, vreau sa zic.
Citind cartea acum, m-a surprins foarte tare sa aflu ca ea, cartea, nu este deloc asa, si m-am cam confuzat putin, intrebandu-ma: filmul chiar este unul care pune accentul pe politic, sau doar mi s-a parut mie asa atunci? (pentru ca nu l-am mai revazut). Nu stiu, insa in carte politicul este doar un fundal pentru povestea care se desfasoara in prim plan, povestea lui Victor Petrini povestita de el insusi. Un fundal care desigur ca ii afecteaza viata.
Petrini a avut "sansa" sa traiasca si in perioada interbelica si dupa razboi, in plina era stalinista, cand nu i-a ajutat prea mult faptul ca era o persoana cu o gandire dura si directa, desi nu pentru asta a fost inchis si trimis la munca silnica in minele de plumb. Povestea insa nu este despre aceasta era care l-a cuprins si pe Petrini, ci despre Petrini care a fost afectat si de aceasta era, asa cum a fost afectat si influentat de multe altele in viata sa, si mai ales de iubire sau de lipsa ei.
Eu cred ca "Cel mai iubit..." povesteste de fapt viata unui barbat vazuta prin filtrul iubirilor sale. Dragostea este elementul principal aici, poate chiar personajul principal, as indrazni sa spun, de cand Petrini era adolescent si pana cand devine un barbat matur avand propriul sau copil (fetita sa, Silvia). Dragostea sau lipsa ei l-a afectat, la urcat, l-a coborat, l-a dat chiar cu capul de pereti, aducandu-l in inchisoare pentru a doua oara in viata sa, pentru crima. Nu o crima pasionala, stati linistiti, ci una accidentala si deci cu atat mai stupida.
Concluzia sa dupa toate cele pe care le-a trait? Apocaliptica intr-un fel: "...daca dragoste nu e, nimic nu e!..." Genial, sau ce? Desigur, cu totii cunoastem fraza asta celebra (fie si doar pentru faptul ca cineva a scris un cantec cu acest refren) si super-adevarata, insa fratilor, nu cantaretul Gh. Gheorghiu a inventat-o, ci Marin Preda. ;) (stiu ca stiati, dar sunt intr-o dispozitie rautacioasa, ce sa fac... :P).
In sfarsit, editia pe care am citit-o eu este aparuta inainte de '89 si are o prefata luuuuunga scrisa de Eugen Simion. Interesanta, desi mie nu numai ca nu mi-a placut, dar am multe de combatut la ea, insa din nou, ca si in cazul "Poezii"-ilor lui Bacovia, trebuie sa le dam vremurilor ce este al vremurilor... (In paranteza fie spus, am mai nou o manie sa citesc prefetele si postfetele cartilor daca acestea exista si sa carcotesc despre ele cu cei mai apropiati mie, desi in scoala nu le puteam suferi; mai imbatranim, de! :P). As fi insa curioasa sa citesc o prefata la "Cel mai iubit..." scrisa dupa '89, poate tot de Eugen Simion, de ce nu? Ma intreb daca exista asa ceva, stie cineva ceva? Sa fac o analiza comparativa a prefetelor la "Cel mai iubit dintre pamanteni"! :D Uau, ce-am zis-o, frate! Dar adevarul e ca mi-ar placea :).
Si vreau si eu sa inchei cu un gand in care cred din toate puterile mele si din toata fiinta mea si am sa cred pana la sfarsitul zilelor mele si dupa aceea: "...daca dragoste nu e, nimic nu e!" Parerea mea si a lui Marin Preda!
(Autor: Marin Preda; editura: Cartea Romaneasca 1984; nr. volume: 3; nr. de pagini: 475, 420, 315; pret original: 55 lei)
8 comentarii:
Cred ca tuturor ne curgea politica prin vene la vremea aceea si treceam printr-un moment de depolitizare impusa care venea dupa celalalt de politizare fortata.Din punctul asta de vedere s-au jucat cu mintile noastre toti.Cu totii cred ca fiind copii uram prefetele si postfetele il consideram un plus de citit netrebuincios..dar:"Aş vrea iar anii tinereţii, şi mintea mea de-acum
Azi ştiu ce-nseamna rostul vieţii
Pe care ţel, pe care drum
Aş vrea să am azi înainte toţi anii ce-au trecut
Să-mi cern aducerile-aminte,
Să-nmugurească alt început.
Acum aş şti să ma feresc de tot ce-a fost doar amăgire
Şi cum aş şti sa preţuiesc
Orişice clipă de iubire
De ce n-am anii tinereţii şi mintea mea de-acum
Dar zboară primavara vieţii
Nici nu şti când, nici nu şti cum.
Nu mi-am dat seama, oglinda mi-a spus
Că floarea vietii aproape s-a dus.
Al cui e chipul cu par argintiu ?
Nu ştiu, nu ştiu...
Dacă vreo zână din basme-ar veni
Să împlinească tot ce aş dori
N-aş vrea palate, na-aş vrea bogăţii
Nu, nu, nu nu...
Aş vrea doar anii tinereţii şi mintea mea de-acum
La clipa de răscruce a vieţii
Să ştiu s-aleg cel mai bun drum
Aş vrea să am iar inainte toţi anii ce-au trercut
Şi-atâtea-nvăţături de minte să le aştern drept început
I-aş da povaţa inimii
Să nu mai zburde în neştire
Şi-aş învăţa-o eu ce-ar fi adevarata fericire
De ce n-am anii tinereţii şi mintea mea de-acum
Dar nu poţi merge-n trenul vieţii decât un drum, un sïngur drum..."zice Ioana Radu intr-o romanta de demult.E normal sa vedem cu alti ochi si filmul si cu siguranta si cartea.Zilele astea chiar o sa revad filmul.L-am mai pus intr-o zi si-n naivitatea mea ma asteptam sa-i plavca si lui Alex...:)))))Un lucru este insa clar:nu Gh. Gheorghiu este autorul frazei celebre !:))))))))))))))))))Asta a fost tare!:))))Pupici!
Apropo de film, de foarte curand l-am prins de pe la jumatate pe la TVR cred, insa chiar atunci aveam niste musafiri, foarte placuti de altfel, si nu am putut sa ma uit cum se cuvine la film. Am vazut insa finalul pe care-l uitasem si care acum m-a dezamagit profund pentru simplul fapt ca au taiat o mare si buna bucata din carte si pentru ca e schimbat fata de carte. Insa banui ca ideea de baza se pastreaza, ma rog...
Lui Alex nu prea a avea cum sa-i placa asa ceva :))))))))))))), nu acum, in orice caz. Sunt chiar curioasa daca o sa-i placa mai tarziu insa... Nu stiu daca e sau nu adevarat, insa eu cred ca daca nu ai trait macar un pic in comunism, nu prea ai cum sa intelegi "cum se cuvine" :P ce si cum. Insa Doamne fereste-i pe copii si nepotii nostri de o asa "intelegere"!
Voiam sa zic "copiii" :P
Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel
Capitolul 13
1. De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.
2. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
3. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.
4. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.
5. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.
6. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
7. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.
8. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii - se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi;
9. Pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim.
10. Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa.
11. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului.
12. Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu.
13. Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.
....io mai cârcotaş decât toţi....De aici se pare că s-a inspirat romancierul atunci când a formulat celebra expresie care i se va atribui ca una dintre celebrele vorbe.
Un film, cu atât mai mult cu cât este unul profund, poate fi vizionat de multe ori şi tot scapă anumite subtilităţi, anumite aspecte. Poate e de vină optica specifică vârstei, educaţiei, lecturii....
Am două ediţii acasă, când ajung verific dacă au prefaţă şi le pun la dispoziţie :))).....
Adina, Alex nu poate înţelege un astfel de film din multe motive, este greu accesibil unui adult, darmite copilului. În plus, aşa cum zice Crsitina, viaţa lui neintersectându-se cu acea epocă, face mult mai dificilă pătrunderea esenţei filmului. Ori, dacă esenţa filmului este dragostea, ca să citez din nou pe Cristina, este mult prea învăluită într-o coajă tare de detalii istorice, sociale, politice, culturale iar el nu are încă forţa intelectuală necesară să spargă această coajă.
Florin, multumesc pt ca m-ai vizitat, eu abia acum am vazut cometariile tale pt ca nenea gmail mi le-a bagat la spam dintr-un motiv necunoscut :(, de aici intarzierea raspunsului.
Da, este Apostolul Pavel si probabil mai sunt si altii care au descoperit ca daca dragoste nu e, nimic nu e. Dar cred ca Preda a spus-o cel mai scurt si la obiect, asa incat neuronul meu singuratic sa o retina bine-bine :)
Trimiteți un comentariu