luni, 6 iunie 2011

Violet...




De curand am facut in premiera un exercitiu interesant: am luat o carte de poezii si am citit-o da capo al fine, incepand cu prefata si terminand cu ultima poezie.

Este vorba despre volumul "Poezii" al lui George Bacovia, poetul meu preferat dintotdeauna. Volumul a aparut in 1956, la 75 de ani de la nasterea sa, asa dupa cum am aflat din prefata lui Eugen Jebeleanu, si la un an inainte de disparitia sa.

O prefata foarte interesanta, de altfel, care trebuie bine-nteles citita si inteleasa in lumina epocii in care a fost scrisa, anii '50. Bacovia este numit poet al proletarilor si vizionar, spunandu-se ca anticipase cu mult inainte prin poeziile sale ceea ce avea sa urmeze, si anume rasturnarea burgheziei si venirea la putere a clasei muncitoare etc... Este adevarat ca volumul despre care vorbesc aici cuprinde doar poezii scrise inainte de Al Doilea Razboi Mondial, printre care se afla cateva care "infiereaza" burghezia si indeamna proletarii sa se ridice la lupta. Mi se pare insa exagerat si chiar ipocrit sa-l numesti poet al proletariatului, cu atat mai mult cu cat dupa Al Doilea Razboi Mondial, probabil lamurindu-se cum sta treaba cu burghezia si proletariatul, ii apare volumul "Stante burgheze" in 1946, pentru care este criticat aspru de autoritatile comuniste. Insa trebuie sa le dam vremurilor ce este al vremurilor, nu-i asa?...

La mijlocul anilor '50, dupa moartea lui Stalin, este reabilitat si sarbatorit prin acest volum, "Poezii", care bine-nteles insa ca se incheie cu "Comedii in fond" din 1936. "Stantele" din '46 pesemne ca n-au mai avut loc, volumul ar fi devenit prea gros... ;)

Dincolo de toate acestea, Bacovia mi s-a lipit de suflet inca din liceu cand l-am studiat la orele de romana. Nu sunt nicidecum o depresiva, insa Bacovia este pur si simplu genial! Convingeti-va!

"Amurg Violet

Amurg de toamna violet ...
Doi plopi, în fund, apar în siluete
- Apostoli în odajdii violete -
Orasul tot e violet.

Amurg de toamna violet ...
Pe drum e-o lume lenesa, cocheta;
Multimea toata pare violeta,
Orasul tot e violet.

Amurg de toamna violet ...
Din turn, pe câmp, vad voevozi cu plete;
Strabunii trec în pâlcuri violete,
Orasul tot e violet."

(Autor: George Bacovia; Editura de Stat pentru Literatura si Arta 1956; nr. de pagini: 207; pret original: 5 lei, dar eu am luat-o de la un anticariat si nu mai stiu cat m-a costat)

2 comentarii:

ADINA DEDU spunea...

Poate e o nerozie ce spun dar eu cred ca poetii,scriitorii,pictorii muzicienii ar trebui sa fie protejati astfel incat in fata succesiunii sistemelor politice ei sa ramana intangibili.Operele ce raman in urma lor sa constituie pretul si biletul unei libertati depline.
Si eu il iubesc pe Bacovia si pe langa multe dintre poeziile lui intre care si "Amurg Violet"se afla si preferata mea...))
Lacustra

De-atitea nopti aud plouind,
Aud materia plingind...
Sint singur, si mă duce un gând
Spre locuintele lacustre.

Si parca dorm pe scinduri ude,
In spate mă izbeste-un val --
Tresar prin somn si mi se pare
Ca n-am tras podul de la mal.

Un gol istoric se intinde,
Pe-acelasi vremuri mă gasesc...
Si simt cum de atita ploaie
Pilotii grei se prabusesc.

De-atitea nopti aud plouind,
Tot tresarind, tot asteptind...
Sint singur, si mă duce-un gând
Spre locuintele lacustre.
....n.o.nu trebuie sa fii depresiv sa poti cauta si gasi frumosul..:))

Cristina spunea...

Nu e deloc o nerozie, e doar o imposibilitate, din pacate :(

Eu nu stiu care e preferata mea, imi cam plac toate poeziile lui, si Amurg violet, si Lacustra, si Plumb si toate celelalte, chiar si cele proletare, pentru ca felul cum imbina cuvintele, rima, ritmul, sensurile, simbolurile, absolut tot, este incredibil.

n.b. Corect! :)