Voi stiati ca in Roma antica existau ceasul desteptator, ceasul portabil, dusurile si baile in fiecare casa (avuta, ce-i drept), nu doar cele publice? De asemenea, ca existau securistii (care erau numiti delatori) care nu asteptau decat un pretext ca sa te toarne mai sus si, odata saltat impreuna cu toata familia, sa-ti ia averile si sa se instaleze comod, ei sau odraslele lor, in vila ta luxoasa?
Eu nu stiam sau nu ma gandisem pur si simplu la lucrurile acestea pana cand nu am citit de curand cartea "Iubirile imposibile ale lui Petronius" (pe care am primit-o cadou de ziua mea de la sotul meu care imi alimenteaza dependenta de cate ori are ocazia, lucru pentru care-i sunt foarte recunoscatoare :) scrisa magistral de Vintila Corbul - un autor pe care l-am descoperit cu placere cu aceasta ocazie, care mi-a placut enorm si care a avut el insusi o viata demna de un roman.
Actiunea cartii se intinde pe durata a vreo 40 de ani si a 4 imparati. Petronius Niger este un tanar de 15 ani din familia nobila si bogata a senatorului Niger, tanar cu o minte stralucita si care foarte devreme dovedeste un talent deosebit in arta scrisului. Pana la 50 si ceva de ani, el trece prin tot felul de intamplari care de care mai ciudate si mai extraordinare care fie il coboara in cea mai neagra genune, fie il urca pe cele mai inalte culmi ale societatii acelei vremi, devenind la randul sau senator si un obisnuit in anturajele imparatilor vremii sale. El mai are o sora geamana si un frate cu doi ani mai mare decat el, precum si o mana de prieteni din mahalalele Romei, fara familie si fara capatai, insa care ii sunt si ii raman fideli pana la sfarsitul vietii. De fapt, au fost toti pentru unul si unul pentru toti. Acestia, dar mai ales iubirea sa imposibila care in timp ia diferite forme, constituie firul rosu care il insoteste de la inceput si pana la sfarsit (dar pentru mai multe amanunte trebuie sa cititi cartea ;).
In rest, pe fundalul povestii lui Petronius si interconectata cu aceasta, se desfasoara viata societatii romane plina pana la refuz de tradare, delatiuni, sete de putere si averi, eliminarile prin otraviri si omoruri de tot felul, alimentate in principal de megalomania si orgoliul nemarginit al imparatilor. De asemenea, desfraul societatii si al fiecarui membru al ei pornind chiar de la imparat atinge cote inimaginabile, acceptate insa, de voie sau de nevoie, de toata lumea ca pe ceva normal in acea vreme: toata lumea se culca cu toata lumea, barbati cu barbati, barbati cu femei, femei cu femei, stapani cu sclavi, frati cu surori - desi incestul era pedepsit prin lege (Caligula chiar s-a casatorit oficial cu sora sa de care era indragostit si cu care intretinea relatii intime din totdeauna, conform cartii), imparatese cu plebei, imparati cu fete simple sau cu sotiile prietenilor - desi adulterul era si el pedepsit prin lege, in privat sau in vazul tuturor si tot felul de astfel de combinatii la care trebuie sa recunosc ca eu nici cu mintea nu gandeam. Dar se pare ca asta era normalitatea acelor vremi.
Romanul este foarte bine inchegat si de asemenea foarte bine documentat pana in cele mai mici amanunte, astfel ca poate fi privit ca o sursa foarte buna de informatii despre acele timpuri.
Un ultim amanunt interesant: asa cum am banuit (si mi s-a confirmat dupa ce m-am documentat :) Titus Petronius Niger a existat in realitate si a scris romanul "Satyricon" din care s-au pastrat pana in zilele noastre doar cateva capitole si care este una dintre cele mai valoroase producţii literare ale antichităţii clasice, in timp ce el poate fi considerat unul dintre cei mai mari povestitori ai antichităţii. Nu stiu insa daca viata lui a fost in realitate cea descrisa in romanul lui Vintila Corbul, desi e foarte posibil.
Deci, spor la lectura si... astept impresii ;)
(Autor: Vintila Corbul; editura: Adevarul Holding 2007; nr. de pagini: 606; traducere: Pavel Mocanu; pret orientativ: 25 lei)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu