Cartea lui Peixoto si a Clarisei

Gata! Am citit-o!! :) "Nici o privire", scrisa de Peixoto si tradusa de Clarisa.

Pornind de aici, am ajuns aici, de unde mi-am si achitionat cartea sus numita. Nu pornisem cu acest gand, dar s-a intamplat pur si simplu. Si desi ma ardeau degetele, nu m-am apucat de ea imediat pentru ca aveam altceva pe rol, dar de indata ce m-am "liberat", am pus mana pe ea si n-am mai lasat-o. Pana acum cateva zile (nota bene: decembrie 2009) cand am ajuns la ultimul rand, la ultimele cuvinte: "Nici o privire."

N-am mai citit o astfel de carte pana acum, ma gandeam ca pot sa-i zic suprarealista (Clarisa, insa, m-a ajutat si mi-a zis ca e vorba de realism magic). E ciudata rau. Cat e ea de subtirica, nu a fost prea usor de citit. De fapt, nici nu ma asteptam sa fie genul Sanda Brown de citit prin aeroporturi, avioane, trenuri, metrouri si altele asemenea. Nu e o carte placuta la citit, cu toate astea insa te prinde iremediabil in mrejele ei. Am mai avut exact aceeasi senzatie dupa ce am citit "Copii de la miezul noptii" a lui Rushdie (cat mi-ar fi placut sa fi fost si eu in Bucuresti cand a venit el pe-acolo, dar ce sa-i faci, nu le poti avea chiar pe toate). Care la fel, e o carte greu de citit, chiar neplacuta, dar care te prinde de nas fara sa-ti dai seama si nu te mai lasa pana la sfarsit. Sigur, Rushdie si Peixoto sunt doua lumi diferite, dar cumva mintea mea i-a asociat in acest fel.



"Nici o privire" e o carte care te impovareaza cumva, o carte dezolanta, o carte intristatoare, ca sa zic asa. Citesti si parca duci in spate pietre de moara. Dar nu vrei sa le lasi jos nici cu politia pana nu ajungi la destinatie. Si odata ajuns, esti obosit, dar mult mai bogat decat la inceputul calatoriei.

Mai pe scurt, o recomand cu caldura. :)