O amica, pe numele sau Clarisa Lima, care traieste in Potugalia, ne-a anuntat cu cateva zile in urma (in gura mare) ca a tradus o caaarrrteeeee a unui scriitor portughez (fireste) de mare talent - Jose Luis Peixoto, iar acesta se va afla in Bucuresti la Festivalul International de Literatura.
Cristina s-a dat repede pe net si a aflat exact ora si locul - miercuri (28 octombrie 2009) la 6 seara la Clubul Taranului,ne-am devansat sau amanat intalnirile programate pentru acele ore si ne-am infiintat in tandem la eveniment sperand sa nu ne para rau pentru efort.
Si nu ne-a parut rau! :D
A fost o seara de exceptie - ca orice moment in care ai ocazia sa stai intre oameni destepti pe care sa-i asculti si sa-i asculti si sa-i asculti dorind inconstient ca timpul sa se dilate monstruos si sa se prelinga incet si interminabil precum in operele nebune ale lui Dali ... (ce-am bagat-o p-asta ...)
Pana si scaunele pareau destepte ...
Costi Rogozanu, jurnalist la Cotidianul, in afara de faptul ca a fumat disperat ca un filosof agorafob, a pus totusi si o intrebare interesanta scriitorilor invitati - de ce le este teama in tarile lor de origine ? Peixoto a raspuns ca-i este frica de ceva din afara Portugaliei - de natura umana. Rusul, un tip chel "plimbat" prin Cecenia, ne-a zis ca-i este teama ca Rusia va disparea.
Eu l-am "interogat" pe portughez cum i s-a nazarit sa publice in Romania si ce stia despre Romania inainte de asta. A pufait incurcat in hohotele de ras ale asistentei si intr-un tarziu a balmajit ceva ca ar fi legat de o chestie personala - de unde am dedus eu ca aceasta chestie personala ar fi amica noastra Clarisa Lima ... :P
Asistenta s-a simtit bine. Oamenii au ascultat, au vorbit, au baut, au citit, au ras, au luat autografe.
De departe, Peixoto a fost campionul la dat autografe pe cartea sa, facandu-se coada la masa acestuia - organizatorii au fost depasiti de situatie nemaiavand carti de vanzare la stand pentru admiratoarele portughezului si promitandu-le ca vor mai fi aduse mai multe exemplare in seara a doua a Festivalului cand vor putea primi autografe in continuare de la favoritul lor. Ele, admiratoarele, s-au udat din nou. Abundent.
Mai ales ca Peixoto a spus ca vrea sa stea in Romania vreo luna de zile pentru a scrie ... probabil ca fetele stateau la coada sa-l cazeze cumva ... hm, ospitalitatea romaneasca, deh ! :P
Vulpea Gurmandizda a stat si ea cuminte la coada pentru a schimba cateva cuvinte cu maestrul. Banuiesc ca in engleza. Apropo, rusul nu stia nicio limba de circulatie internationala...
Un moment deosebit a fost lectura de ... proza a ... poetului Florin Iaru dintr-o carte inceputa in urma cu doi ani si nefinalizata inca, purtand initial titlul "Fraier de Bucuresti", pentru moment numindu-se "Bucuresti - celalalt trotuar". Dar nu as baga mana in foc ca aceste cuvinte vor sta si pe prima coperta a cartii atunci cand va aparea in librarii nu se stie cand ...
S-a si filmat, dar nu stiu daca pentru vreo televiziune sau pentru ... YouTube ...
Eu si cu Cristina am fi vrut sa si mancam cate ceva pentru ca monstruletii din burticile noastre incepusera sa faca taraboi, dar nu prea era loc de intors pentru asa ceva - aglomeratie mare si mult, mult fum de tigara. Asa ca ne-am rezumat la a bea: eu vinul casei (un cabernet sauvignon bun) la 25 lei litrul, iar Blonda o sangria de 7 lei la 250 ml. Berea costa 7,5 lei o halba de 400 ml. De mentionat ca baietii de la bar mi-au oprit de 2 ori cate 50 de bani din oficiu ca bacsis. Am rontait pop-corn de cate 3 lei punguta de fiecare. Sarat exact cat trebuie pentru a merge vinul sau berea dupa.
Un alt moment deosebit al primei seri a Festivalului International de Literatura 2009 (editia a 2a)a fost piesa de teatru a regizoarei Chris Simion. Cu aceasta ocazie am revazut-o si pe Manuela Harabor. Mai dolofana decat o stiam eu.
Dar nu asta e important, important este ca astfel am intrat un pic in creierul lui Chris Simion si mi-a placut ce am gasit acolo. Mijto !
Dupa piesa de teatru s-au servit covrigi si vin fiert.
Afara, pe terasa incalzita, atmosfera era fierbinte, dar nu din cauza instalatiei, ci a Oamenilor.
Cand am parasit Clubul Taranului mi s-a parut ca se terminase o poveste. O poveste sculptata de Brancusi.
PS - totul s-a intamplat acolo unde pana in urma cu 20 de ani se afla Muzeul Partidului Comunist Roman ... Mu-ha-ha-ha ... :D
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu