Incepusem sa ma obisnuiesc sa merg la Ateneu ca la mine acasa. Si la Conservator. Dar mai mult am mers la Ateneu - asa s-a intamplat - pentru ca sa ii ascult pe concurentii din cadrul Concursului International "George Enescu", organizat anul acesta, pentru prima data in istorie, separat de Festival, Concurs care s-a incheiat in seara de 27 septembrie, sambata trecuta. Am fost la aproape toate etapele concursului de Pian (mai putin la etapa a II-a, din lipsa de timp), la una dintre Semifinalele si la Finala concursului de Violoncel. Vioara am ratat-o complet. De ce? Pentru ca asa-i in tenis, vorba-aceea (voi povesti mai jos, cu detalii "picante").
Nu sunt deloc o experta in muzica clasica si, de altfel, in nicio muzica, si ma bucur foarte. Pentru ca, astfel, toti concurentii pe care i-am ascultat mi s-au parut extraordinari! M-am bucurat la fiecare dintre ei la fel de mult, am savurat muzica si am avut multe momente cand, de prea plin sufletesc, de prea multa fericire, mi-au dat lacrimile si as fi plans pe bune, de bucurie, daca nu m-as fi gandit ca atrag aiurea atentia asupra mea. Mai ales Finalele, desfasurate cu Orchestra (Filamonicii "George Enescu", adica a Ateneului), au fost grandioase. Mai ales Finala de Pian! - desigur, nu intamplator ea a inchis Concursul.
Sala mare a Ateneului Roman, la care am luat acum aminte mai bine decat in alte dati, a avut o mare contributie la fericirea mea. Acustica ei este fara cusur, dar la fel sunt si arhitectura, stilul, decorul, culorile, aranjarea fotoliilor si a lojelor. Totul se circumscrie intr-un cerc perfect, desavarsit, magic, in care se petrec minuni.
Sala "George Enescu" a Conservatorului - unde eu nu mai fusesem pana acum - este si ea o bijuterie in felul ei: micuta, intima, calda, primitoare, cu toate dotarile necesare si cu o acustica minunata, desigur. Aici mi-a placut foarte mult ca, in timpul in care concurentii evoluau, usa se incuia, astfel incat ei sa nu fie deranjati. Se descuia in pauzele (mici) dintre evolutiile lor si atunci putea sa intre/iasa lumea.
A fost cu adevarat un regal muzical, pentru care ii sunt atat de recunoscatoare Cerului! O perioada de aproximativ doua saptamani in care mi-am hranit sufletul si mi-am incarcat bateriile dupa o vara nu chiar pe placul meu. O Minune in viata mea! O Bucurie nespusa!
Lucrul acesta a fost posibil pentru mine pentru ca intrarea a fost libera la toate concertele Concursului. Din fericire. Concurentii fiind tineri necunoscuti practic, neconsacrati, organizatorii s-au gandit ca lumea nu se va inghesui sa-i vada. Si au avut dreptate in mare parte (nu in totalitate, din fericire). Din pacate, insa, organizarea si comunicarea dintre organizatori si publicul doritor sa participe la concerte au fost un cosmar si sper doar ca lucrurile au stat complet diferit in ceea ce-i priveste pe concurenti, nu de alta, dar au venit tocmai de prin Japonia, Coreea de Sud, Venezuela, Argentina, SUA etc.
(Continuarea aici)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu