marți, 19 martie 2013

Un Vicar Adevarat :)


"Vicarul din Wakefield" este, la prima vedere aka citire, o carte destul de plicticoasa. Asta, daca nu tinem seama de faptul ca a fost scrisa in secolul al XVIII-lea, astfel ca devine de fapt un roman chiar interesant :)

Este scris la persoana I singular de catre Vicarul insusi care povesteste un crampei din viata sa si a micii sale familii, cum spune el. Ma rog, el avea sase copii - doua fete si patru baieti, dar asta era considerat putin in vremurile respective si de aceea familia era considerata una mica.

Povestea incepe prin prezentarea familiei care nu era una saraca, ci din contra. Vicarul avea avere personala astfel ca isi permiteau cu totii un trai bun intr-o casa frumoasa, el insusi donandu-si saracilor salariul anual. In ficare seara ei se strangeau cu totii si povesteau si cantau balade si aveau in general un trai tihnit si fericit. Foarte curand insa, datorita faptului ca bancherul sau fuge cu banii pe care-i avea pe mana, familia saraceste, ramanandu-i doar o foarte mica parte din ceea ce avusesera. Astfel sunt nevoiti sa se mute din Wakefiled undeva la 30 de mile distanta, intr-o alta parohie si intr-o casa mai mica, insa cu ceva teren unde pot sa isi amenajeze o mica ferma din care sa-si asigure traiul.

Din acest moment familia incepe sa treaca prin tot felul de aventuri care mai de care mai neplacute si neasteptate; baiatul cel mare este nevoit sa plece de-acasa la Londra sa-si castige singur traiul, cele doua fete si sotia se dovedesc a fi mai vanitoase decat credea d-rul Primrose - Vicarul, in ciuda educatiei alese pe care o aveau, ceea ce le aduce alte neplaceri si tot asa pana spre sfarsitul cartii cand lucrurile iau o intorsatura surprinzatoare pentru toata lumea.

Povestea este interesanta pentru ca este oarecum o fresca a vremurilor de atunci, scrisa de unul care le-a trait intocmai. Descrierea personajelor este facuta cu finete, actiunea se desfasoara gradual catre punctul culminant, iar mesajul este unul optimist. In concluzie, o lectura deloc lipsita de interes :)

Acest articol face parte din campania vALLuntar iniţiată de Grupul Editorial ALL, cu sprijinul ROMSILVA, iar cartea poate fi procurata de aici. Multumesc Editurii ALL :)

9 comentarii:

Cris spunea...

O poveste ca din viata, deloc lipsita de interes. Succes la plantare!

Danonino spunea...

O carte pe care vreau sa o citesc de ani buni. Am primit-o in liceu, de la profesoara mea de Engleza. Pana acum m-am uitat la ea si m-am gandit la doamna Mutiu cu drag.

Tocmai am mutat-o mult mai sus pe lista cu lecturi planificate :)

Spor la strans crengute pentru copacul Vicarului!

Ştefana Alexandra spunea...

Pe mine nu m-ar tenta o astfel de carte foarte mult, prefer cărţile fantasy, dar citesc şi cărţi care nu ţin de acest gen. Oricum îmi place că este oarecum combinată religia cu familia. :-?
Orium, baftă în campanie!

Pishky spunea...

pare foarte interesantă cartea din recenzia ta... îmi place mult... abia aștept să o citesc și eu :)
Toate cele bune și spor la plantat copăcei!

cristina spunea...

multumesc tuturor, spor la plantat si la citit si voua :)

Cristina's World spunea...

Pare interesanta cartea asta :)
Ce lista lunga de carti am pregatit pentru viitorul apropiat! :D

melly spunea...

Imi plac cartile scrise in sec al-XVIII-lea respectiv IX-lea. Mai ales ca e primul roman a lui Goldsmith chiar as fi curioasa sa-l rasfoiesc.
Succes la plantat pomisori!

liana spunea...

Pare interesanta cartea, imi plac romanele prin care poti face calatorii in timp ... si afli, de exemplu, cum isi petrecea serile o familie pe vremea cand nu era tv sau net :))

Anonim spunea...

Am citit câteva cărţi de acest fel în timpul liceului şi, chiar dacă începeau mai greu, până la urmă erau destul de interesante. Cred că o trec şi eu pe lista de lecturi, măcar să-mi amintesc de "tinereţe" :)