De ce avem nevoie de mistere...

Un mister care se leaga si se dezleaga devine o problema si nu mai e mister. Misterele sunt supranaturale si sunt singurele mijloace de iesire din inlantuirea cosmica, din limitele comunitatii si din marginirea personala. (Petre Tutea)

Iata de ce trebuie sa cititi "Lolita" de Nabokov

"Lolita, light of my life, fire of my loins. My sin, my soul. Lo-lee-ta: the tip of the tongue taking a trip of three steps down the palate to tap, at three, on the teeth. Lo. Lee. Ta."

Da, am terminat-o de citit, cam acum o saptamana. Am asteptat ca mai intai sa se decanteze impresiile, pentru ca acum sa pot scrie despre ea. Am asteptat sa imi mai mai vina in cap si altfel de exclamatii decat: Uau! Extraordinar! Nemaipomenit! Extraordinar! (din nou) samd. Am asteptat degeaba! :)

Insa vreau totusi sa spun cate ceva despre Lolita lui Nabokov. Este extraordinara! :)

Eu stiam cu ce se mananca aceasta carte de aici si de pe net, dar cu toate astea eram curioasa sa o citesc. Am facut rost de ea in format electronic, in engleza, acum vreo 2-3 ani, insa viata mea agitata din aceasta perioada lunga m-a impiedicat sa ajung sa o citesc. Cum agitatia nu dadea semne ca ar avea sfarsitul aproape, am hotarat brusc sa o ignor si sa ma apuc de citit Lolita. Ceea ce am si facut si bine mi-a parut. :)


Peste tot se spunea ca este vorba despre un psihopat. Care psihopat?, m-am intrebam eu dupa primele... destul de multe, pagini. Omul asta este perfect sanatos la cap, atat de sanatos incat iti explica pe-ndelete... cum a ajuns el psihopat :D. Atat de amanuntit si pe-ndelete iti explica, incat nici nu-ti mai dai seama ce-ti explica. Cum s-ar zice, te face sa nu mai vezi padurea din cauza copacilor. O ia din copilarie si te trece prin tineretea lui in care i s-a intamplat ceva ce justifica pe deplin actiunile lui de mai tarziu, nu-i asa, cititorule? (Cartea este scrisa la persoana I singular).

Si Lolita, Lolita... aceasta nimfeta, ea a fost de vina! Tot timpul, numai ea a fost de vina! Cititorule, e imposibil sa nu vezi ca eu nu am facut decat sa ma supun hazardului si am fost o victima a sa! Eu nu am nici o vina!, da de inteles Humbert Humbert de-a lungul intregii epopei.

Ai grija, insa, Cititorule, sa nu cazi in plasa sa, ci sa citesti cu atentie. Povestea, socanta si controversata la timpul ei, este, la prima vedere, despre un barbat matur care ajunge sa traisca, sexual vorbind, timp de 2 ani cu fiica sa vitrega, pe nume Dolores Haze, in varsta de 12 ani, printr-un ciudat concurs de imprejurari favorabile pe care soarta, McFate cum o denumeste el, il orchestreaza fara vreo influenta din partea sa. Oare? Asa sa fie?!?!?

Daca citesti insa cu atentie, iti vei da seama ca aceasta carte este despre altceva. De fapt, scriitorul ne opreste de la obisnuitele speculatii gen "Ce-a vrut sa spuna autorul?" si ne dezvaluie el insusi intr-o postfata cum i-a venit ideea acestei carti. Intr-o zi a citit intr-un ziar al vremii un articol in care se vorbea despre un fapt extraordinar: pentru prima data, o primata aflata in captivitate a reusit sa faca un desen pe o foaie de hartie! Senzational, nu-i asa! Si ce credeti ca a desenat? Gratiile custii in care statea!!!! Iata deci subiectul real acestei carti: opresiunea, ingradirea libertatii unui om de catre un alt om pentru simplul motiv ca cel de-al doilea poate sa faca asta. Cum a fost posibil sa se intample asa ceva in cazul Lolitei? "Pentru ca, vedeti, ea nu avea unde sa se duca in alta parte." Dolores nu a avut de ales, iar H.H. a profitat.

Desigur, H.H. sustine ca o iubeste pe Lolita si poate chiar asa este. Doar ca Lolita nu exista in realitate, ci este inventia mintii sale dereglate. Cea care exista in realitate este Dolores Haze.

Finalul lui H.H. (si nu numai finalul, pana la urma), dupa parerea mea, nu lasa nici o umbra de indoiala despre cat era el de psihopat. Dar finalul Lolitei? Cu siguranta merita aflat la finalul cartii ;).

Vladimir Nabokov... ca copil, la Sankt Petersburg, a inceput sa citeasca in engleza inainte sa citeasca in rusa, spre nemultumirea tatalui sau. Vorbea fluent engleza, franceza si rusa, insa in scris a excelat in engleza in Statele Unite unde si-a petrecut o mare parte din viata (si unde a si scris Lolita). "Suferea" (ca sa zic asa ;) de sinestezie, care a fost principalul izvor al imaginatiei sale debordante, cred eu. Desigur, dublata de un talent urias.

Nabokov este un vrajitor al cuvintelor, cum am spus el a excelat in limba engleza cu care se joaca cum vrea el. De aceea, daca puteti, cititi-o pe Lolita in original, in limba engleza. Daca nu, cititi-o oricum! :)

(Autor: Vladimir Nabokov; editura: Polirom 2008; 2011; nr. de pagini: peste 300; pret orientativ: 39.95 lei (2008); 16.95 lei (2011) )

Un gand...

Nu am fost si nu sunt antisemit, pentru ca ar însemna sa fiu anticrestin. Pentru ca, sa fim cinstiti, Cristos nu e din Falticeni. (Petre Tutea)

Se poate citi "Lolita" in Teheran?

Dupa cum spunea o celebra reclama pe care unii dintre noi cu siguranta ne-o amintim cu zambetul pe buze, "Daca vrei, poti!"

Si profesoara de literatura engleza si americana Azar Nafisi a putut, impreuna cu cateva dintre cele mai pasionate eleve ale sale. Doar ca in Rebublica Islamica Iran astfel de lucruri, simple pentru noi, puteau deveni crime.

"Citind Lolita in Teheran" este una dintre acele carti care m-a prins pe neasteptate. Nu stiam nimic despre ea, mi-a fost recomandata (si imprumutata) de catre o prietena buna, aceeasi care imi recomandase si "Alchimistul". Mai mult, atunci cand am citit-o traiam in Orientul Mijlociu. Nu in Republica Islamica Iran, nu, dar pe-aproape. Asa ca am zis, Hai sa vedem ce si cum, desi grosimea ei ma descuraja cumva.

Subiectul cartii este simplu oarecum. O profesoara de literatura engleza si americana care preda la Universitatea din Teheran, dintr-o familie buna din capitala Iranului, scolita prin America sau pe la Londra (sau in ambele locuri) pe vremea Sahului (cand, dupa cum singura marturiseste, participa la manifestatii importiva lui, nici cu gandul negandind ce avea sa urmeze dupa) se trezeste cu Republica Islamica pe cap, ca sa ma exprim asa. Brusc este obligata sa se acopere cu valurile negre din cap pana-n picioare sau, daca refuza, ceea ce a si facut intr-o prima si lunga faza, sa fie data afara de la catedra. Decretand ca ea nu va veni niciodata imbracata asa in fata studentilor, a preferat sa se retraga si sa nu mai predea.

Insa pasiunea pentru literatura a fost mai puternica. Si astfel, a hotarat sa lupte importiva lumii de afara facandu-si propria-i "catedra"... acasa. A ales cateva dintre cele mai bune si pasionate eleve ale sale si le-a invitat la ea acasa sa citeasca si sa discute literatura. In fiecare joi dimineata. Timp de 2 ani. Astfel ca vietile acestor studente precum si a ei insisi se impleteau cu vietile cartilor citite. De ce Lolita? Pentru ca, asa cum autoarea marturiseste, este romanul pe care l-a predat ultimul si de care o legau multe multe amintiri.

Si astfel, citind aceasta carte, vezi cum, sub ochii tai, fundamentalismul islamic pune violent stapanire pe Iran si pe locuitorii sai, vezi cum unii cad in mrejele lui de buna voie si colaboreaza (dupa cum se stie, nici un regim totalitar de orice natura nu ar rezista fara multi multi colaborationisti de buna voie si nesiliti de nimeni), pe cand majoritatea se revolta. Vezi cum femeile sunt obligate sa se acopere cu negru din cap si pana-n picioare, vezi cum cenzura isi pune gheara pe tot si pe toate (un orb, un om care nu vedea, era maharul principal al cenzurii din cinematografe!) si cum dintr-o tara normala si moderna pe vremea aceea, Iranul se transforma intr-o tara anormala cu un regim intors impotriva propriilor cetateni... in numele religiei! Ti se face pielea de gaina.

Recunosc ca din punct de vedere strict literar, eu personal am avut frustrarea ca erau cateva dintre cartile mentionate aici pe care nu le citisem si mai ales nu o citisem pe Lolita. De fapt, nimic de Nabokov. Nu stiu cum imi scapase. Asa ca uneori imi era un pic mai greu sa inteleg despre ce se vorbea, desi bine-nteles ca imediat m-am dat pe net si am aflat ce si cum. Insa nimic nu inlocuieste opera citita complet, direct si nemijlocit.

Ce sa mai spun, "Citind Lolita in Teheran" este o carte extraordinara, din punctul meu de vedere, din doua motive: unul, pentru cele descrise si pentru modul incredibil de cald si de talentat, sa zic asa, in care este scrisa; doi, pentru ca face trimitere la multe carti bune care as indrazni sa spun ca trebuie neaparat citite intr-o viata. De exemplu, eu chiar acum citesc Lolita :). N-am terminat-o inca, insa pot deja sa afirm ca Nabokov este nemaipomenit!

In sfarsit, cartea mi-a amintit de o alta, tot atat de groasa, tot atat de interesanta si scrisa tot de catre o iranianca, ceva mai vestita de data asta prin natura "jobului" sau: este vorba despre Farah Pahlavi, sotia ultimului Sah al Iranului, care isi povesteste Memoriile. Dar despre ea, cu alta ocazie.

Acum nu-mi mai ramane decat sa va urez lectura placuta si sa ne vedem sanatosi in curand, sper ca de data asta mult mai curand ;).

(Autor: Azar Nafisi; editura: RAO 2008; nr. de pagini: 441; traducere din limba engleza: Silvia Osman; pret orientativ: 42.75 lei)